luni, 24 noiembrie 2008
duminică, 23 noiembrie 2008
Copacii tristi
TATIANA STEPA - COPACI FARA PADURE
in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa
doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul
nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda
si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine
spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copaciï fara padure
in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa
doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul
nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda
si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine
spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copaciï fara padure
miercuri, 19 noiembrie 2008
vineri, 7 noiembrie 2008
Ascunde-mă
Ascunde-mă într-un colţ îndepărtat al inimii tale
Şi nu spune nimănui unde sunt...
Voi sta cuminte acolo... o veşnicie
Te voi ruga doar să mă laşi
Să scutur şi să curăţ praful care s-a aşternut
Pe uitatele vise si dorinţe,
Să deschid ferestrele ca razele soarelui
Să lumineze din nou cele mai ascunse unghere,
Să sădesc flori ca surâsul lor să reînvie bucuria,
Să aprind lumânări parfumate ca jocul flăcărilor
Să deseneze dansuri pe tavan...
Ascunde-mă într-un colţ îndepărtat al inimii tale
Voi sta cuminte acolo... o veşnicie...
Şi nu spune nimănui unde sunt...
Voi sta cuminte acolo... o veşnicie
Te voi ruga doar să mă laşi
Să scutur şi să curăţ praful care s-a aşternut
Pe uitatele vise si dorinţe,
Să deschid ferestrele ca razele soarelui
Să lumineze din nou cele mai ascunse unghere,
Să sădesc flori ca surâsul lor să reînvie bucuria,
Să aprind lumânări parfumate ca jocul flăcărilor
Să deseneze dansuri pe tavan...
Ascunde-mă într-un colţ îndepărtat al inimii tale
Voi sta cuminte acolo... o veşnicie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)