Întotdeauna am iubit mai mult răsăritul decât apusul soarelui... Mama spunea că atunci când am venit urlând din toţi rărunchii (ştiam eu ceva?!) pe această lume a fost prima zi în care arzătorul astru şi-a întins razele în acest loc după o iarnă geroasă. Acum însă, în măsura în care anii au trecut prin mine, am învăţat să preţuiesc pacea şi liniştea din asfinţit.
sâmbătă, 8 august 2009
Apus de soare
Întotdeauna am iubit mai mult răsăritul decât apusul soarelui... Mama spunea că atunci când am venit urlând din toţi rărunchii (ştiam eu ceva?!) pe această lume a fost prima zi în care arzătorul astru şi-a întins razele în acest loc după o iarnă geroasă. Acum însă, în măsura în care anii au trecut prin mine, am învăţat să preţuiesc pacea şi liniştea din asfinţit.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
1 comentarii:
Pacea si linistea nu sunt doar apanajul asfintitului. E bine ca un momen al zilei iti confera aceste senzatii. E rau ca doar un anumit moment al zilei se contopeste cu ele.
Asfintitul e situat in taramul umbrelor si este urmat de noapte.Iar noaptea, subconstientul capata puteri noi...
Trimiteţi un comentariu